Istoria tatuajelor japoneze

Astazi ne-am propus sa-ti aducem in atentie istoria tatuajelor japoneze din cele mai vechi timpuri pana in prezent.

5,000 IH

Una dintre cele mai vechi dovezi ale aparitiei tatuajelor in Japonia, a fost gasita in formele figurilor de lut, care aveau fete pictate sau gravate reprezentand tatuaje. Cele mai vechi figuri de acest tip, au fost recuperate din morminte din anii 5000 inainte de Hristos sau poate chiar mai vechi.

297 AD (Anul Domnului)

Prima inregistrare scrisa despre tatuajele japoneze a fost descoperita in momentul in care a inceput redactarea istoriei dinastiei chineze. Potrivit textelor, “tinerii si batranii japonezi, isi acopereau fetele si corpurile cu tatuaje (desene)”. Tatuajele japoneze sunt mentionate si in alte scrieri chinezesti, dar aproape intotdeauna in context negativ. Chinezii considerau tatuajele ca fiind un semn al barbarismului si folosit doar ca forma de pedeapsa.

japonese

Secolul al VII-lea

Pe la inceputul secolului al saptelea, regulile Japoniei au preluat multe aspecte ale culturii, stilului si atitudinii Chinei, fapt ce a condus la perceperea tatuajelor intr-un mod negativ.

720 AD (Anul Domnului)

“Imparatul i-a chemat in fata sa pe Hamako, Muraji si Azumi si i-a condamnat spunandu-le: Ati complotat impotriva statului si aceasta fapta se pedepseste cu moartea, insa din mila voi renunta la pedeapsa cu moartea si va voi condamna sa fiti tatuati.” Aceste cuvinte sunt extrase din prima scriere unde tatuajele japoneze sunt mentionate ca fiind o modalitate de pedeapsa.

Secolul al XVII-lea

La inceputul secolului al XVII-lea tatuajele reprezentau niste coduri si erau folosite pentru identificarea criminalilor si exilatilor. Exilatii erau tatuati pe brate fie cu o cruce pe partea interioara a antebratului, fie cu o linie dreapta pe partea exterioara a bratului sau antebratului.

Criminalii erau marcati printr-o varietate de simboluri care reprezentau locurile unde au fost savarsite crimele. La un moment dat, pictograma unui “caine” a fost tatuata pe fruntea criminalului. Printre semnele cu care erau marcati criminalii se numarau bare, cruci, linii duble, cercuri, pe fata sau pe brate. Tatuajele erau pentru cei care comiteau infractiuni grave, cei tatuati fiind respinsi de catre familiile lor, fiindu-le interzisa participarea la viata sociala. Pentru japonezi tatuarea era o forma severa de pedeapsa.

japonese1

La sfarsitul secolului, pedeapsa cu tatuarea a fost inlocuita cu alte forme de pedeapsa. Un motiv pentru aceasta schimbare era acela ca tatuajele decorative devenisera populase, iar criminalii si-au acoperit tatuajele ce reprezentau pedeapsa faptei lor cu tatuaje decorative. De aici a pornit asocierea tatuajelor cu crima organizata in Japonia.

Secolul al XVIII-lea

La inceputul secolului al XVIII-lea tatuajele decorative au devenit foarte populare in Edo, asa cum era denumit orasul Tokyo. Pe vremea aceea, in Japonia, editorii aveau nevoie de ilustratii pentru romane, teatrele avea nevoie de publicitate pentru piesele lor si asa a luat nastere pictura pe suport de lemn. Dezvoltarea acestui timp de arta a influentat in mare masura dezvoltarea artei tatuajelor. Din cauza faptului ca doar criminalii erau cei tatuati, tatuajele erau pentru proscrisi si reprezentau ceva negativ, imoral.

Tatuajele au continuat sa se raspandeasca in randul pompierilor, muncitorilor si al celor considerati a face parte din cea mai joasa clasa sociala. Tatuajele erau specifice gastilor, numite Yakuza, taranilor, muncitorilor si celor care migrau in Edo cu speranta de a-si imbunatati stilul de viata.

Membri gastii Yakuza erau adeptii tatuajelor, deoarece era un procedeu dureros, ce necesita curaj, era ceva permanent care arata loialitatea fata de grup si era ilegal, fapt ce ii facea sa fie proscrisi pe viata.

Pe la mijlocul secolului al XVIII popularitatea tatuajelor a crescut datorita unui roman chinezesc, Suikoden, ce prezenta personajele principale ca avand numeroase tatuaje peste tot pe corp. Varianta japoneza a romanului Suikoden, a fost ilustrata de multi artisti, fiecare creand imagini cu interpretari diferite ale tatuajelor descrise.

Acest roman si ilustratiile care au urmat au influentat arta si cultura japoneza.

Secolul al XIX-lea

In 1867 ultimul dintre shogunii Tokugawa a fost inlaturat si un imparat a preluat puterea. Legea impotriva tatuajelor a fost facuta si mai stricta, deoarece noii conducatori se temeau ca obiceiurile japoneze sa nu para barbare si ridicole pentru occidentali. In mod surprinzator, conform noilor legi, artistii tatuatori aveau voie sa tatueze persoane straine, insa nicidecum japonezi. Unul dintre cei mai cunoscuti artisti tatuatori si-a deschis un salon in Yokohama si a dezvoltat o adevarata afacere tatuand marinari straini. Talentul artistilor de acest gen, a atras un numar impresionant de clienti renumiti precum Ducele de York (mai tarziu Regele George V), Tarul Rusiei (mai tarziu Tarul Nicholas II) si alti fruntasi ai Europei.

Artistii tatuatori continuau sa ii tatueze si pe japonezi, insa ilegal. Dupa jumatatea secolului XIX temele si tehnicile acestora au ramas neschimbate. Arta clasica a tatuajelor japoneze se limita la anumite desene, ce reprezentau eroi legendari si motive religioase, combinate cu animale simbolice sau flori, pe un fundal cu valuri, nori sau fulgere.

Desenele originale folosite pentru tatuajele japoneze erau create de unii dintre cei mai buni artisti ukiyoe. Ulterior, artistii tatuatori au adaptat si au simplificat trei desene astfel incat sa se preteze la arta tatuajelor, dar nu ei au fost cei care au inventat acele desene.

Tatuajele traditionale japoneze difera de cele occidentale, acestea fiind de fapt un singur desen imens care acopera spatele si se intinde pe maini, picioare si piept. Acest tip de tatuaj implica mult timp, daruire, bani si energie emotionala.

japonese2

In timpul secolului al XIX-lea un artist si un tatuator lucrau impreuna. Artistul desena modelul cu o pensula pe pielea clientului, iar tatuatorul doar o copia.

Secolul al XX-lea

In 1936 cand au izbucnit revoltele in China, aproape toti barbatii au fost inrolati in armata. Cei ce purtau tatuaje erau vazuti ca fiind persoane cu probleme disciplinare, astfel ca nu au fost inrolati in armata si pe deasupra guvernul a promulgat o lege impotriva tatuarii. Dupa aceasta lege, tatuatorii trebuiau sa lucreze in secret. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Generalul MacArthur a liberalizat legile japoneze, iar tatuajele au devenit din nou legale. Cu toate acestea, artistii tatuatori au continuat sa lucreze in particular traditie care se continua si astazi.

Daca acest articol te-a inspirat, contacteaza-ne si vino sa-ti transpunem ideile pe piele.

Leave a Reply

*