Semnificaţia demonilor.
Intr-o formă sau alta , demonii sunt reprezentaţi din plin în istoria tatuajelor , apărând în tatuaje străvechi sau moderne din diverse culturi. Demonii reprezintă tatuaje foarte potente , încărcate de semnificaţii şi simbolism.
Termenul de demon provine din cuvantul grecesc antic “daimon” , însemnând “divinitate” sau “manifestare a puterii divine”. Demonii au apărut oriunde fiinţele umane s-au confruntat cu conceptele de bine şi rău. Originar , cuvantul grecesc nu avea nimic de a face cu răul sau maleficul. Insă, în culturile iudaice, creştine, islamice şi orientale, termenul de demon a căpătat alte conotaţii, incluzând mai întai toate spiritele şi apoi, exclusiv spiritele rele.
Mai marele demonilor din religia creştină este Satan / Satana, comandantul legiunilor spiritelor rele. Conform legendei, Satana a fost izgonit din ceruri datorită mândriei şi vanităţii sale. După unele surse, el era cel mai strălucitor înger, numit din această cauză şi Lucifer, îngerul căzut. Potrivit unei alte teorii, anumiţi îngeri (în frunte cu Lucifer) au fost alungaţi din paradis deoarece se impreunau cu muritorii, din aceste legături apărând fiinţe semiumane sau semidivine, aşa-numiţii uriaşi sau giganţi.
In majoritatea culturilor, demonii au avut reputaţia de creaturi malefice, care atrăgeau asupra oamenilor durerea şi suferinţa. Ei erau vicleni, persuasivi, şi înzestraţi cu puterea profeţiei, trăsături extrem de folositoare în sarcina lor de a-i face pe oameni să se rătăcească de la drumul drept al credinţei sau virtuţii. Demonii se puteau strecura în trupul unei fiinţe umane, provocând boală şi nebunie. Pe de altă parte, ei puteau fi imblânziţi şi folosiţi pentru a izgoni alte spirite rele. Cei mai populari astfel de demoni sunt reprezentaţi cu coarne, colţi şi gheare, cu gurile larg deschise, imagini înfricoşătoare capabile să ţina la distanţă spiritele malefice.
Semnificaţia demonilor
Potrivit folclorului japonez, nimic nu poate fi mai rău decât un demon câruia nu ii place de tine. El poate fi mult mai distrugător decât razboiul, foametea sau bolile. Tocmai de aceea, demonii şi puterile lor supranaturale erau compensaţi de supereroi care se luptau cu aceste spirite rele şi protejau pământurile de infuenţa lor malefică. Ritualuri şi ceremonii religioase specifice aveau loc în mod regulat pentru a-i îndupleca sau ţine deoparte de demonii care ameninţau viaţa unei comunităţi. Preoţii făceau apel la rugăciuni şi practici magice de exorcizare a acestora. Există legende despre închiderea unor astfel de demoni în teriorul unei fiinţe umane care era astfel sacrificată în scopul asigurării protecţiei satelor. Poveştile populare şi miturile Shintoiste, Buddhiste şi Taoiste descriu o diversitate de demoni, de toate marimile, formele şi întrupările, fiinţe atât malefice cât şi benefice care bântuiau tărâmurile dintre viaţa şi moarte. Unii demoni erau invizibili, obişnuind să işi anunţe prezenţa prin fluierături sau cântece.
Spre deosebire de cultura occidentală , tradiţia japoneză include şi demoni binevoitori , gata sa îi ajute , să îi protejeze şi îndrume pe oameni .De obicei, japonezii îşi decorau casele cu talismane protectoare în care erau incluse şi reprezentări ale unor demoni. Imaginea unor astfel de spirite sub forma unor tatuaje se regăsea, ca simbol de protecţie, atât în păturile sociale inferioare, cât şi în cele superioare.
Arta tradiţională şi modernă a tatuajului din Japonia are ca surse de inspiraţie sculptura în lemn din secolele XV si XVI.
Câţiva demoni japonezi populari, inclusiv în tatuaje, sunt Inuyasha, demonul-caine, demonii vulpii şi ratonului ( vestiţi pentru abilitatea de a-şi schimba forma şi plăcerea de a juca farse oamenilor), demonul lupului (cu o aură romantică), demonii nevăstuicii, broaştei şi miriapodului. ”Oni”, sau monstrul- căpcăun este binecunoscut copiilor japonezi şi în zilele noastre, datorită reputaţiei sale de a mânca fiinţe umane. In tatuaje, Oni apare cu parul zbârlit şi cu unghii lungi, capabile să prindă pe cei care fac rău, pentru a-i trimite în regiunile infernale. Coarnele sale mari aduc aminte de figura tipică a demonilor sau garguilor din cultura crestină .
