Tatuajele tradiţionale Maori sunt cunoscute sub numele de ‘Ta Moko’ și constau în desene spiralate şi foarte reliefate ce acoperă faţa şi în unele cazuri fesele şi picioarele. De fapt termenul ‘TA Moko’ se referă la procesul de tatuare, în timp ce produsul final, tatuajul însuşi, se numeşte Moko.
Tatuajul Ta Moko
Istoria populaţiei Maori este destul de neclară, ca şi cea a tatuajului Maori, dar avem la dispoziţie explicaţia mitica a acesteia. Conform cu legenda, Ta Moko provine din lumea de dedesubt; cand Mataora un tânăr războinic s-a îndrăgostit de Niwareka, prinţesa lumii din adîncuri, aceasta a fost de acord să vină în lumea noastră să se căsătorească cu el Purtându-se urât cu ea, s-au desparţit, Niwareka întorcându-se în regatul tatălui ei. Simţindu-se vinovat, Mataora s-a întors în lumea din adâncuri pentru a-şi recâştiga soţia. Reuşind acest lucru, tatăl lui Niwareka îl învaţă pe Mataora arta tatuajului Maori. Mataora a adus TA MOKO şi alte abilităţi înapoi în lumea aceasta, unde au fost adoptate de oameni.
Potrivit izvoarelor arheologice, tatuarea provine din Noua Zeelanda spre cultura est-polineziană. Dălţile din os folosite pentru tatuat pot fi găsite în siturile arheologice din timpuri diferite, în Noua Zeelandă dar şi în unele situri din estul Polineziei timpurii.
Tatuarea începea la pubertate, acompaniată de multe obiceiuri şi ritualuri. În plus, pentru a face un războinic atractiv pentru femei, practic un tatuaj avea dublu rol: de trecere într-o altă etapă a vieţii şi de eveniment important în viaţa unei persoane.
Instrumentul de tatuat era o dalta din os, prevăzută ori cu o margine zimţată ori cu o parte extrem de dreaptă. Prima etapă a tatuajului începea cu gravarea prin tăieturi adânci in piele. Apoi, o daltă era înmuiată intr-un pigment negru din funingine cum ar fi cauciucul ars sau omizile arse, apoi lovită în piele.
Era un proces foarte lung şi dureros şi deseori, peste tăieturile adânci erau aşezate frunze din copacul Karaka, ca să grăbească procesul de vindecare. Războaiele erau frecvente iar războinicii aveau puţin timp pentru recuperare. În timpul procesului de tatuare se interpreta muzică de flaut şi poeme cântate, pentru a mai alina durerea.
Capul era considerat cea mai sacră parte a corpului şi pentru că tatuarea cauza sângerare, era executată numai de către cei mai pricepuţi „meşteşugari” sau „tohunga-ta-oko”. Aceştia erau persoane foarte sus puse.
Simbolurile Moko
Acestea sunt semne indubitabile cu rol de „carte de identitate”. Ar fi fost o mare insultă dacă persoana respectivă nu era recunoscută drept şef , iar asta putea duce la „utu” – răzbunare.
Tatuajul facial masculin Moko este în general divizat în opt secţiuni:
Ngakaipikirau – arată rangul şi ocupă zona centrală a frunţii.
Ngunga – arată poziţia socială şi se face în jurul sprâncenelor.
Uirere – rangul hapu, ocupă zona ochilor şi a nasului.
Uma – reprezenta primul sau al doilea mariaj si ocupa tâmplele.
Raurau – este ca un fel de semnătura personală şi ocupă zona de sub nas.
Taiohou – reprezintă ocupaţia şi se face în zona obrajilor
Wairua –reprezintă puterea interioară şi ocupă bărbia.
Taitoto – statutul social, era făcut la naştere pe obraji.
Astăzi tatuajul tradiţional maori sau TA MOKO este aproape dispărut. Deşi cultura maori cunoaşte o revitalizare, a cunoscut şi o perioadă de stagnare după sosirea coloniştilor europeni, timp în care tradiţiile, precum tatuajul, şi-au pierdut mult din semnificaţie.
Tatuajele inspirate din cele Maori sunt deja altceva, mulţi dintre noi apreciind desenul lor, acestea crescând în popularitate.Tatuajele Maori moderne sunt de obicei situate pe corp, nu pe faţă, folosindu-se metode de tatuare mult mai evoluate.