PARIS – Tatuajele sunt frumoase. Sunt declarații de protest, politică, frumusețe, religie, doliu, ură și dragoste. Au fost folosite pentru a identifica, onora și subjuga pe cei care le poartă sau care sunt forțați să le poarte. La Muzeul Quai Branly a fost deschisa expoziția „Tatuaje”, ce poate fi vizitată până pe 18 Octombrie 2015, unde este prezentată tradiția tatuajelor în antichitate și o nouă generație de artiști care marchează pielea umană.
Tatuajele datează de acum 5.000 de ani.Expoziția prezintă rămășițele lui Ötzi, omul de gheață din Neolitic, găsit în Alpi în 1991, care era acoperit cu 57 de tatuaje. Mumiile vechi de 2.000 de ani, descoperite în Egipt și Siria aveau tatuaje cu monștri mitici și cu animale.
Misiunea muzeului este să creeze un dialog între culturi, iar această expoziție pune în evidență mai multe subiecte culturale ca: frumusețea părului, mâncarea chinezească, istoria jazz-ului și efectele lor în artă și literatură. Pentru această ocazie, muzeul a adunat 300 de obiecte istorice și contemporane legate de arta tatuajelor, inclusiv fotografii, postere, afișe, picturi, sculpturi, măști tribale, cărți, haine și chiar părți umane mumificate.
„Am vrut să capturăm spiritul artei tatuajelor, care este parte a moștenirii umane”, a spus directorul muzeului Stéphane Martin, „dar la fel de importantă este și evidențierea tatuajelor ca o mișcare populară artistică.”
Anne & Julien sunt fondatoarele acestui eveniment în Paris. 13 artiști din țări ca Samoa și Elveția și-au folosit talentul pentru a tatua părți umane din silicon, create de către un studio din suburbia Parisului, specializat în efectele speciale din filme. Artiștii au lucrat sub îndrumarea lui Tin-Tin, rock-starul tatuator francez, printre ai cărui clienți se numără Jean-Paul Gaultier si Marc Jacobs.
Aceste părți ale corpului uman tatuate sunt suspendate pentru a putea fi admirate din diferite unghiuri. Siliconul din care sunt făcute arată și se simte la atingere exact ca pielea umană. Șabloanele aparțin unor persoane în viață, putându-se observa venele pe brațe și articulațiile ridate, care le dau un aer misterios. Obiectele prezente aici au fost alese de Anne&Julien și împrumutate muzeului pentru expoziție, unele au fost aduse de la alte instituții, din colecții private, dar și din colecția proprie a muzeului.
Ed Hardy, artistul tatuator american, a venit tocmai din San Francisco pentru deschiderea acestei expoziții. “Este cea mai cuprinzătoare expoziție de tatuaje, pe care am văzut-o vreodată,” a spus el. “Încă mai sunt oameni reticenți la idea de tatuaje, dar aici avem o celebrare a acestora, bogată în cultură și istorie. Este năucitor.”
Expoziția dedică o parte considerabilă perioadelor lungi de represiune împotriva tatuajelor peste tot în lume, inclusiv marcarea sclavilor din Roma antică și a criminalilor din China Imperială.
Cu toate acestea, astăzi tatuajele sunt parte a societății. Expoziția evidențiază faptul că 25% dintre americani sunt tatuați, conform sondajului Harris din 2012 și 20% dintre francezii cu vârste între 25 și 34 ani au un tatuaj, conform sondajului Ifop din 2010.
Atelierele artiștilor tatuatori de la Tokyo până la Paris au fost transformate în galerii de artă șic. Până și Samantha Cameron, soția primului ministru britanic are tatuat un delfin sub glezna dreaptă. Expoziția arată că tradiția tatuajelor reînvie în locuri ca Samoa și Filipine. În Noua Zeelandă, tatuajele ornamentale tradiționale Maori sunt considerate comoară națională, inspirându-i pe artiștii contemporani Maori.
Cultura tatuajelor din Tahiti, Noua Zeelandă, Japonia, China, Europa și America este reprezentată aici. Imagini cu tatuajele celor din circuri, prizonierilor și marinarilor sunt în contrast cu tatuajele japoneze făcute pe întreg corpul.
Pentru prima dată, o carte despre tatuajele prizonierilor sovietici din era lagărelor de concentrare, este publică. Ei foloseau tatuajele pentru a-și marca timpul petrecut acolo și pentru a-și descrie sentințele. Tatuajele lor vorbeau despre apartenența la grupuri, despre credințele anti-semite și despre preferințele politice și sexuale.
Un semn care datează din secolul XVII sau XVIII, aparținând unei familii din Ierusalim, a fost folosit ca șablon pentru tatuajele permanente. Aceste tatuaje erau făcute pelerinilor creștini, înclusiv copților, sirienilor și armenilor ca o amintire permanentă a vizitei la Ierusalim.
Portrete alb negru ale femeilor algeriene din timpul războiului de independență din Franța, le înfățișează privind sfidător spre aparatul fotografului francez, îmbrăcate în costume tribale, cu fețele pictate cu tatuaje de culoarea albastru închis.
O fotografie din 1919 înfățișează o femeie armenă cu pieptul tatuat. In Siria, femeile care au scăpat în urma genocidului turc, erau des forțate să se prostitueze și erau tatuate de proxeneți pentru a le putea identifica și a evita să le scape.
Tot în cadrul expoziției sunt prezentate bucăți de piele umană din Laos, care datează din secolul XIX sau XX. Arată ca piele de pantofi maro, însă sunt decorate cu tatuaje colorate cu animale și monștri mitici. Un alt exponat interesant este o mână mumificată, originară din Peru, tatuată cu un inel de fier, însă nu se știe de când datează.
La expoziție, Anne a avut o ținută care i-a evidențiat tatuajele în zona gâtului și a încheieturilor. Când i s-a cerut să-și descrie tatuajele, aceasta a spus că sunt private și că nu sunt un subiect public de discuție.
